Turism & divertisment
Sus, sus, sus la munte sus...
Apusenii sunt în toate topurile preferințelor turistice pe primele locuri. Peisajele de o frumusețe inegalabilă sunt destul de accesibile datorită reliefului domol și nu foarte înalt.
O atracție deosebită oferă satele tradiționale unde se mai pot întâlni case și gospodării tradiționale.
Localnicii au deprins avantajele serviciilor în turism și oferă mâncăruri tradiționale, găzduire sau transport cu căruțele ori călare. Mulți dintre ei dispun de mijloace motorizate
Ne face deosebită plăcere să le arătăm oaspeților noștri toate frumusețile cu care bunul Dumnezeu a dăruit aceste locuri.
Organizăm excursii pe diferite trasee, oferim informații, ghidaj și în limita posibilităților, transport cu microbuzul propriu.
Nimeni nu are voie să se plictisească la noi. Avem unștrand propriu, un miniparc aventura și organizăm nemaipomenite petreceri și focuri de tabără.
Vrei program de distracție?
Vrei să vizitezi zona?
Obiective turistice din zonă
Această peșteră este situată în munții Bihor, în apropierea cătunului Casa de Piatră, pe malul stâng al văii Gârda Seacă.
Acest cătun este legat de comuna Gârda printr-un drum forestier lung de 12km. El își răsfiră casele într-o poiană largă, care se desfășoară în pantă domoală în dreapta drumului (cum urcăm) și care este flancată în latura din amonte de un perete prelung de stâncă, aflat la originea numelui dat acestei pitorești așezări moțești.
Peștera are intrarea, la o altitudine de aproximativ 1200m, închisă de o poartă metalică ce o apără de posibile acte barbare. Vizitarea este permisă numai cu ghidul care locuiește în apropiere.
Numele de “ghețar” dat acestei peșteri nu are aceeași semnificație ca în cazul “Ghețarului de la Scărișoara”, deoarece aici nu este vorba decât de zăpada ce dăinuie mai mult timp decât cea de la exterior, în zona de la intrare.
Este o peșteră fosilă, cu lungimea de aproximativ 300m. Prima sală, cea mai mare, este acoperită cu gheață. Urmeazăa un coridor care dă în “Sala Domului”. Tot de aici pleacă spre stânga un culoar îngust numit “Culoarul Roșu”. Dincolo de “Sala Domului” galeria se lărgește și devine ascendentă atingând punctul culminant în ultima sală, “Sala Mare”. Peștera este destul de bogată în concrețiuni ceea ce incintă ochiul vizitatorului.
Pentru vizitare nu este necesar nici un echipament special.
Ghețarul de la Vârtop este renumit, în afară de bijuteriile din calcar, de prezența unor urme lăsate în crusta de calcit, vechi de peste 25000 de ani, de către HOMO SAPIENS FOSSILIS sau “Omul de la Vârtop”.
Localizare
Pestera face parte din sistemul carstic Scarisoara, care se desfasoara in cuprinsul platoului carstic cu acelasi nume si in care se includ de asemenea, pestera Pojarul Politei si Avenul din Sesuri. Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1165m, pe Creasta Pirjolii, care domina versantul stang al Vaii Girda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltidu-se pana la 400m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Girda, situata pe valea Ariesului Mare la 32km amonte de Cimpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Girda Seaca pe care se ajunge, dupa aproximativ 1km, la gura Vaii Ordincusa. De aici exista doua variante. Prima o constituie poteca turistica marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in serpentine strinse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi urmareste unduirile mult mai domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final, dupa un traseu de 8km, la fosta cabana turistica Scarisoara. Cea de a doua varianta este reprezenteta de drumul asfaltat de pe valea Ordincusei, care dupa 18km, ajungand la izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia – Scarisoara, care dupa mai bine de 5km ajunge la catunul Ghetar. De aici (pe vreme uscata) se poate ajunge cu masina pana la cabana Scarisoara, situata la o departare de aproximativ 600m, si tot de aici se ajunge si la pestera pe traseul marcat cu punct rosu, care porneste de la cabana, ramanand de strabatut pe jos aproximativ 400m. De pe Valea Ordincusei se desprinde si o alta poteca, marcata cu dunga albastra care razbate tot la cabana Scarisoara. Ea paraseste valea la 5,5km amonte de gura acesteia, in locul numit “Moara lui Ivan”, urcand pana in creasta versantul drept geografic, foarte abrupt, si coborand apoi lin prin padure pana la cabana. Lungimea acestui traseu (practicabil numai vara) este de 2,5km. In sfarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la dispozitie alte doua itinerare: unul dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu, in lungime de 10km, care traveraeaza Valea Girda Seaca, si altul dinspre Padis, marcat cu banda albastra, in lungime de 20km, care trecee pe la obarsia Vaii Izbucului si prin Poiana Calineasa, pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce vine de la Ursoaia. In imprejurimile fostei cabane Scarisoara exista terenuri potrivite pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si seaca deseori in cursul verii.
Descriere
Intrarea in Ghetarul de la Scarisoara se face prin intermediul unui impresionant aven, a carui gura, cu un diametru de pina la 60m se deschide in inima padurii care imbraca Creasta Pirjolii. O poteca ingusta sapata in stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti inlesnesc coborarea celor 48m cat masoara adincimea avenului.
Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada – primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla (sub forma unui impresionant portal masurand 24m inaltime si 17m inaltime) intrarea propriu-zisa in pestera. Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta in fapt o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care dainuie in pestera de peste 4000 de ani.
Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica, cu doua sectoare distincte. In latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica, care se desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata inalt de 15m. In latura din stanga se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata dar inclinat, lung de 20m si prelungit cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri masive de calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si bolovani se amesteca cu limbi lungi de gheata. Aceasta este Galeria Maxim Pop. In amindoua rezervatiile, la o anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii reapar stalagmitele de gheata, dintre care unele au o existenta permanenta iar altele – cele mai indepartate – se topesc in intregime in cursul verii, dar se refac in forme mai mult sau mai putin asemanatoare in lunile de iarna. 
Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate, aspectul pesterii se schimba total, locul ghetii fiind luat de concretiuni de o mare diversitate si frumusete. Acestea abunda mai ales in Galeria Coman – o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari – care coboara in panta aceentuata pana la adincimea maxima de 105m a pesterii, apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului carstic Scarisoara – pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua cavitati a existat cindva, inainte de inceputul formarii blocului de gheata, o comunicare naturala, dar care s-a infundat cu darimaturi si concretiuni. Considerata in ansamblul sau, pestera se prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in partea sa inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care “cade” in pestera in timpul iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si de aceea are o densitate mai mare decat atmosfera subterana. In cursul verii, cind raportul temperaturilor si densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor de la exterior nu mai poate patrunde in adincul pesterii. In acest fel, aerul de sub pamant se mentine rece an de an. Blocul de gheata are o structura stratificata, vizibila in lungul marii faleze care flancheaza Rezervatia Mica. Cum aceasta structura conserva toate modificarile climatice contemporane existentei ghetii in pestera, ea confera ghetarului o mare valoare stiintifica.
Vizitare si cai de access
Sectorul turistic al pesterii, cuprinzind in momentul de fata avenul, Sala Mare si Biserica, este amenajat (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala Mare) care fac inutil un echipament special. Se recomanda insa o imbracaminte calduroasa deoarece temperatura maxima din Sala Mare este de numai 0,5 grade Celsius, si (eventual) surse de iluminat pentru sectoarele mai profunde ale sectorului turistic. Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna, cind aceste farmatiuni ajung la dezvoltarea maxima si confera pesterii o frumusete intr-adevar neobisnuita.
Complexul carstic Cetatile Ponorului
Cetatile Ponorului sunt fara doar si poate cea mai grandioasa formatiune carstica din Romania, cunoscuta in acelasi timp in toata lumea. Pentru inceput va trebui sa mentionam ca turistii care vor ajunge in zona vor fi uimiti de minunata munca a naturii care, intrecand toate asteptarile a creat in apropiere o imensa cetate de piatra.
Cetatile Ponorului constau in 3 cercuri mari de stanci asezate intr-o depresiune de 300 m adancime si mai mult de 1 km in diametru la nivelul cel mai de sus. Cununa de munti ce inconjoara si inchid depresiunea este taiata doar intr-un singur loc de Valea Cetatilor.
Cetatile Ponorului au fost declarate rezervatie naturala inca din 1952, obtinand apoi statutul de monument al naturii si trecand in custodia Academiei Romane.
Pestera Cetatile Ponorului
Numele de “Cetati ale Ponorului” vine în primul rând de la ceea ce s-ar putea considera ca fiind sectorul de suprafata al acestui grandios fenomen carstic. Este vorba de un ansamblu de trei mari circuri calcaroase, dintre care cel central reprezinta închiderea în fund de sac a Vaii Cetatilor.
Albia acesteia, tranformata într-un haos de blocuri enorme de piatra, ia sfârsit la picioarele unui perete de peste 100m înaltime, în care se decupeaza poate cea mai extraordinara intrare din carstul românesc: Portalul Cetatilor Ponorului.
Imediat dupa portal, în dreapta, o panta abrupta urca pâna în fundul celui de al doilea circ, ai carui pereti perfect circulari strajuiesc o incinta complet închisa, cu un diametru la gura de aproximativ 70m.
Coroanele întunecate ale brazilor împrejmuiesc deasupra capului o portiune circulara de cer. În latura din stânga, o spartura raspunde în bolta galeriei care prelungeste sub pamânt albia Vaii Cetatilor.
Scurgerea acesteia se îngemaneaza sub portal cu un puternic izbuc care tâsneste din peretele stâng si care aduce pentru o farâma de timp la lumina apele înghitite de întuneric prin ponorul de la Caput.
Cel de al treilea circ, de altfel si cel mai mare, este despartit de depresiunea centrala ce închide Valea Cetatilor printr-o înseuare strabatuta de marcajul turistic.
De forma vag triunghiulara, cu latura masurând pâna la 300m, ultima veriga a triadei de circuri calcaroase are peste 200m pe verticala.
O singura cale de continuare a potecii, un fel de scoc de grohotis se afla pe fata opusa înseuarii si permite vizitatorilor sa razbata în urcus pieptis si foarte obositor pâna deasupra Cetatilor (la Balcoane).
În latura din dreapta a celui de-al treilea circ, la picioarele peretelui vestic, se deschide o a doua gura de pestera, neînsemnata în comparatie cu imensitatea marelui portal dar de dimensiuni totusi apreciabile.
De aici începe o galerie lunga de 110m, care coboara în panta accentuata spre cursul de apa si care constituie calea cea mai usoara de patrundere în sectorul subteran al Cetatilor Ponorului.
Acest sector începe de fapt din dreptul portalului si este format dintr-o galerie vasta, lata de pâna la 10m si cu bolta înaltata pâna la 20m sau chiar 70m.
Pestera consta in doua sali, prima din ele de mari dimensiuni avand un imens ghetar. Accesul la pestera se face printr-o galerie pe o scara de lemn. Tavanul acestei sali mari este deschis printr-o fereastra naturala uriasa prin care o mare cantitate de busteni si zapada a cazut de afara, transformandu-se intr-o imensa gramada in centrul salii. Bustenii au fost prinsi ca intr-o capcana de gheata, capetele lor ramase libere au putrezit si au colorat astfel gheata. Prin fereastra din tavan intra suficienta lumina pentru a dezvalui spendoarea bucatilor stalagmitice de gheata care se afla in partea opusa intrarii in pestera. In jurul pranzului, razele de soare creeaza o scena de basm. Unul din capetele blocului de gheata cade in abisul din crevasa adanca dintre stanci.
O galerie aflata dincolo de stalagmite duce catre sala mica a pesterii coborand cu grija cam 4 m pe partea stanga a alunecarii de gheata. Aceasta sala nu are lumina naturala. Exista cateva concretiuni de calciu aranjate printre stalagmitele de gheata de diferite dimensiuni, depinzand de anotimp. Pestera se incheie cu o gaura verticala blocata.
Iesirea din pestera este foarte placuta, in special vara cand temperatura de afara este mult peste cea din pestera. Exista doua motive pentru care gheata se pastreaza in pestera: tavanul deschis care invita aerul rece inauntru si lipsa ventilatiei care il pastreaza rece in timpul anului.
Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de 847 m si se compune la randu-i din trei galerii, in ordinea vizitarii: Galeria “Ursilor”, Galeria “Emil Racovita” si Galeria “Lumanarilor”. Prima galerie este putin mai saraca in formatiuni, bogata in schimb in resturi scheletice ale ursului de pestera, adevaratele frumuseti fiind concentrate in celelalte doua: “Mastodontul”, “Palatele ferrmecate”, “Casuta Piticilor”, “Lacul cu nuferi” sunt doar cateva din denumirile simbolice date grupurilor de formatiuni de catre ghizi si vizitatori. Iesirea se face printr-o fantastica galerie ornata cu lumanari, ultima sala fiind simbolic denumita “Sfatul Batranilor”.
La intrarea dinspre oras in Cheile Turzii, intr-o poiana pe malul Hasdatelor, cabana Cheile Turzii (450 m altitudine) apare ca un avanpost menit sa aprere desavarsita liniste a imprejurimilor. In vecinatate, o moara de apa mai traieste din amintirea altor vremuri, cand era vestit loc de intalnire si petrecere al satenilor din zeci de comune.
Aici, in creierul Apusenilor, a rasarit Avram Iancu intr-una din zilele anului 1824. Scoala si-a facut-o la Cimpeni, Abrud, Zlatna si Cluj, unde a terminat Facultatea de Drept. In preajma izbucnirii revolutiei se afla printre fruntasii intelectualitatii luptatoare pentru eliberarea sociala si natioanala a romanilor din Transilvania – principii care au facut obiectul revendicarilor esentiale ale revolutionarilor . Fiind printre initiatorii adunarilor de la Blaj, din 1848, Avram Iancu devine si conducatorul ostilor de tarani si mineri din Muntii Apuseni, in fruntea carora respinge anumite atacuri ale nemesimii maghiare, castigandu-si renumele de Craiul Motilor.Dupa ce in 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilot nationale, refuza sa primeasca o decoratie imperiala zicand: “Natiunii sa i se dea drepturile pormise, atunci voi primi, alcum nu”, iar in 1852 refuza sa se intalneasca cu imparatul Franz Iosef, in vizita prin Transilvania, Avram Iancu este suspectat, si in toamna lui 1852 arestat la Alba Iulia unde fusese atras prin viclesug.
Cu sanatatea subrezita, Iancu isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, apoi pe valea Ariesului, la Lupsa dar mai cu seama la Baia de Cris unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina supranumit Liber. Stand pe prispa casei acestuia, canta serile la fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, in prezenta multimii de oameni care vine sa-l asculte. In dimineata zilei de 10 septembrie 1872, stapanul caseil-a gasit pe Avram Iancu, vestitul Crai al Muntilor, pe prispa, mort cu fluierul alaturi…
Asa s-a incheiat existenta eroului motilor, a aceluia care in testamentul sau din 20 decembrie 1850 scria: “Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pana acum, durere fara mult succes, ba tocmai acum cu intristare vad ca sperantele mele si jertfa adusa sa prefac in nimica”.
Avram Iancu a fost inmormantat la Tebea, langa Brad, in prezenta a peste 10.000 de oameni.
Chipul si personalitatea lui Avram Iancu – pe care scriitorii straini il aseamana cu Empeciando, eroicul aparator al taranimii spaniole in luptele cu Napoleon , ori cu Andreass Hoffer, taranul luptator din Alpii Tirolezi – au fost obiect de inspiratie in pictura (B. Iscovescu) si chiar in dramaturgia romaneasca (Lucian Blaga).
In muzeul memorial din comuna care-i poarta numele, sunt stranse laolalta obiecte de port popular si de uz caznic, arme proclamatii, documente referitoare la revolutia din 1848 si fotografii. Casa in sine – o constructie tipic mocaneasca – atrage atentia vizitatorului, ea fiind declarata monument de arhitectura.
Ariesul este unul din putinele rauri ale lumii care poarta in valuri cristaline firicele de aur, depunand in nisipuri renumitul metal.
Cetatea romana de la Rosia Montana (Alburnus Maior) este poate cel mai autentic document de ilustrare a activitatii mineresti de la inceputuri si pina in prezent in Muntii Apuseni. Aici sunt galerii, si lucrari miniere caracteristice tuturor timpurilor si pina in prezent. Acum galeriile sunt electrificate. Celebra, si zguduitor de impresionanta cetatea romana, de la Rosia Montana, cu galeriile ei artistice, formeaza dovada cea mai stralucita a geniului tehnic roman, care de aproape 2000 de ani stoarce admiratia tuturor vizitatorilor.
Rezervatie paleontologica cu o suprafata de 4,30 ha, situata pe stanga vaii Ariesului, in Tara Motilor, la 15 km vest de Campeni si la 10 km nord de comuna Vidra.
Aceasta rezervatie stiintifica reprezinta un celebru recif senonian care indica formatiuni neocretacice formate din conglomerate, gresii fosilifere, acoperite cu carbuni si marne. Gasteropodul dominant in stratele de gresii fosilifere este Acteonella cu speciile: gigantea, lamarcki, si conica, insotite de unele specii de lamelibranhiate apartinand genurilor: Modiolus, Arca, Crasatella, Nerita, Natica, Glauconia, etc.
Datorita valorii sale stiintifice aceasta zona restransa din Muntii Apuseni, ce reprezinta vechi sedimente ale Cretacicului superior, formate intr-o mare cu fundul stincos, a fost declarata rezervatie naturala.
Pestera “Huda lui Papara”, aflata la 2 ore de Salciua, este una din cele mai interesante pesteri din Muntii Apuseni-Trascaului. Se desfasoara de-a lungul a 2.000 m pe langa un parau subteran, cu lacuri si cascade, sali spatioase si sectoare inguste
Atragatoare mai ales prin cascada de tuf pe care au format-o apele ce ies din ea, e vizitabila, are taxa de intrare modica, ghid, ceva amenajari si in pestera o expozitie de fotografii de pestara si una arheologica. 
Biseria “Sf. Arhangheli” a fost ridicata de mesteri din Trascau, din zidarie de caramida si piatra de rau, in anii 1847-1848. Acest edificiu inlocuia biserica veche, de lemn, de la care s-a pastrat clopotul datat – cu cifre chirilice – 1776.
In centrul asezarii se afla bustul lui Horea, realizat in piatra de sculptorul Ion Vasiu.
In satul Fericet se afla casa in care s-a nascut Nicola Ursu (Horea) in anul 1730. Casa fiind daramata, pe locul ei a fost ridicata o troita. Scolii generale din centrul comunei i s-a acordat numele “Horea”.
Horea a fost de patru ori la Viena pentru a cere imparatului drepturi sociale si libertate nationala pentru poporul roman, eliberarea motilor din iobagie.
Anual la Horea, in luna august, se organizeaza serbarea folclorica “Ziua Lemnarului”, unde mesterii lemnari isi etaleaza calitatile.
Alte obiective interesante la care se poate ajunge foarte usor:
Cascada Zugăi / Cascada Vălul Miresei / Groapa Ruginoasa / Pestera Meziad
partenerii noștri de distracție
Claudiu Popa este patronul acestui complex, dar și prietenul tuturor celor care ne sunt oaspeți.
Cu el plecați în excursii, organizați jocuri de tabără și puneți la cale cele mai neobișnuite serate.
Când vine și Sandra, puteți fi siguri că e rost de adrenalină.
Sandra este specialistul pe tiroliana, pe zidul de cățărare la Parc Aventura.
Apare destul de des și pe la Ștrand.
Sporturi practicate în zonă:
- Schi alpin / Snowboard – La pârtia de la Vârtop. Pârtia se află la 31,5 km de noi, pe DN75 spre Oradea.
- Speologie sportivă – se practică în numeroasele peșteri din împrejurimi, printre care și Huda lui Păpară, Poarta lui Ionele și vestitul ghețar de la Scărișoara.
- Caiac Canoe – pe râul Arieș. Dispunem de echipament pentru caiac-canoe. Plecarea se face de la Parc Aventura, lângă pensiunea Perla Arieșului (proprietatea noastră).
- Pescuit – anual se organizează concursuri pe râul Arieș
Un pic de adrenalină!
Deținem un miniparc Aventura, unde se poate încerca zidul de cățărare, tirul cu arcul, tiroliana și diferite jocuri. Asta dacă nu pleci în excursie pe traseele turistice sau la ștrandul nostru din Albac.
Dar nici un pic de plajă nu strică!
Ștrandul nostru din Albac este marea atracție pe timp de vară. Când albastrul bazinelor te îndeamnă la scăldat și mititeii sfârâie pe grătar, fii sigur că nu rămâi la poartă!
Turiștii noștri au prioritate, iar dacă preferă, pot cere să-i aducem de la hotel la ștrand cu microbuzul.
